Ana Bulgar, FSP - SPE (Erasmus la Universidad de Salamanca, Spania)
Raspuns… pentru ca se cere unul (blog)
Intradevar ceea ce era scris este frumos, sincer si clar... are si doza de parfum (stil) necesara incat sa te poti regasi in ceea ce scrie... insa, pentru ca este mai mereu unul, este vorba despre o alta generatie (decat a mea). Lumea vazuta prin ochii rosii (de plans, de furie, de neputinta, de capitulare...) ai unei alte generatii sufocate.
Timpul a trecut si lucrurile s-au mai schimbat un pic. O sa ma concentrez pe cat pot pe experienta unui stagiu in “strainatate”. In primul rand, “strainatatea” nu ne mai este asa straina; stim cum arata, suntem in prag de a fi cu totii o mare familie haotica supra-national europeana, suntem bagati pana la urma in aceasi oala in mai mare sau mai mica cantitate... insa suntem acolo... nu mai suferi de complexul Europa de Est. Generatiile noastre aproape au uitat ce insemna asta. In Spania, daca suferi de ceva, suferi de imaginea proasta a romanilor de dupa 89 pana in zilele noastre... spune-le romi, tigani, romani pana la urma eticheta si partial o buna parte din vina o poarta tarisoara din care faci parte. Ea i-a produs, cultivat si lansat peste hotare din lipsa mecanismelor, culturii, sistemului... aproape ca nici nu mai conteaza. Asa este si asta e ceea ce simti.
In al doilea rand... socul unei alte culturi. Da, exista, numai ca exista transformat daca vrei. O sa incerc sa explic. In primul rand azi nu mai intereseaza pe nimeni nici cine esti, nici ce vrei, ci ce produci. Chiar si la facultate. Ii intereseaza ce scoti pe gura in masura in care poti combate o idee sau poti veni cu una noua. E competie. Nu mai conteaza culoarea pielii, sexul, varsta... numai cat poti fi de “consumat” de catre altii. Toti suntem niste mici produse individualizate pentru scopul social. De aceea acum este foarte greu daca nu ai primit la timp aportul spiritual sa ti-l mai formezi sau macar sa intelegi necesitatea lui. Societate de consum. Chiar asa e : fast-food, fast-love, fast... Pragul pe care il mentii tu cu tine devine din ce in ce mai important. Unde te pui tu pe tine, pana unde te impingi, cat te pastrezi si ce vrei sa dezvolti.
Limba... generatia din care fac parte consuma tot :) inclusiv limbile si culturile celorlalti mai ales tot ce vine din State. Suntem obisnuiti sa vorbim partial in engleza chiar si cand ne intalnim pe strada, cand suntem socati, “cool”, “fashionable”... gandim in alte limbi decat in a noastra, ne adaptam usor si daca nu merge traducem pe babelfish. Suntem obisnuiti sa asimilam tot ce ne poate aduce cu un pas inaintea celorlalti.
Pana la urma singura problema reala pe care o ai e sa stii tu ce vrei si unde iti pui obiectivele medii si pe termen lung. Nu este o problema nici de spatiu, nici de timp, nici de limba sau cultura. Totul e in tine si cu tine. De aceea constructia ta personala devine foarte importanta... insa aici fiecare cu bagajul lui spiritual, familial, cultural si necesitatile proprii ale sufletului sau. Restul... batalie. Get ready for it :) si spera in ce e mai bun.
