De ce imi place FSP

De ce imi place FSP
Ion Cosmovici

1. E probabil facultatea de stiinte socio-umane din Bucuresti care reuseste cel mai bine sa nu-si intoxice studentii cu manualele prost tiparite ale profesorilor care compun catedra, o facultate unde se lucreaza direct in lucrarile autorilor straini. La finalul anului 1 studentul nu a citit vreo Introducere in Stiinta Politica de Prof. Univ. Dr. Popescu Popescu sau vreo Fundamente ale Gandirii Politice Romanesti de acelasi Popescu Popescu, dar a citit in original sau in limba sectiei (franceza engleza sau intr-o versiune tradusa in limba eurpopeana) Hobbes, Locke, Hayek, Besancon, Arendt, Weber, Sartori, Rawls, Kissinger sau Waltzer si multi alti autori. Astfel, deja din anul doi studentul poate sa isi configureze harta conceptuala reala a zonei academice respective, si e capabil sa comunice cu un alt student Erasmus sau venit din alta cultura in sens mai larg, moment care in conditiile filtrarii autorilor prin manualele explicative romanesti apare doar spre master (am si aceasta experienta universitara a manualelor de comentarii introductive).

2. O echipa de profesori tineri si care au vazut cum arata Occidentul universitar. Daca facem o statistica a varstei gasim o varsta foarte scazuta, lucru care ar putea sa sperie putin: dar sa nu uitam ca varsta, onorabila in general la capitolul stiinta si intelepciune, inseamna de multe ori in Romania, din pacate, reflexe comuniste (statistic vorbind!). Oricum, la FSP nu sunt elefanti, dinozauri sau vreo alta forma de animal bine asezat peste cursul lui batut in cuie de peste 30 de ani. Si putem verifica asta: daca ne uităm la alte facultăti localizate tot in centrul Bucurestiului, gasim o lista nesfarsita de Profesori Doctori si Conferentiari, si cate un preparator sau 2, 3 asistenti. La FSP piramida e oarecum inversa: sunt mult mai multi asistenti decat profesori si conferentiari, deci piramida e in miscare: e vie si se poate urca.

3. Argument teoretic lung si sinuos (care va fi dezvolat intr-un articol viitor)

Stiintele politice sunt analogul contemporan al filosofiei clasice si mai precis al metafizicii. In antichitate se considera ca metafizica si fizica ne permit sa regasim principiile si cauzele realitatii (inconjuratoare). Dar astazi lumea care ne inconjoara nu mai este natura (fizica) ci institutiile si mai concret birocratia, legile, mai ales chitantele si amenzile. E o lume artificiala, iar toate astea au fost gandite de niste oameni printre care numaram pe Hobbes, Locke, Rousseau si altii. Astfel, a regasi intentia lor permite sa intelegi altfel legile, birocratia si chitantele care altfel par niste obstacole obositoare pe termen lung. Or, demersul de gasire a cauzei care explica realitatea, numit la greci filosofie a naturii si metafizica (in zona teoretica), este analog cu o asemenea descoperire actuala a textelor ganditorilor politici. Cel care stie filosofie si stiinta politica stie cum au ajuns lucrurile asa se vad ele in jurul nostru si devine atunci un personaj social mai putin enervat, mai putin speriat si cu mai mult curaj pentru a schimba lucrurile, pe termen lung. (Daca pastram analogia, corelatul celei de-a doua mari zone antice alaturi de metafizica, anume etica, ar putea fi psihologia: din moment ce se pare ca nu mai avem valori consistente si trebuie mai degraba sa fim tratati decat orientati: Urmarea in alt Post).

4. Faptul ca facultatea are lipsuri vizibile (in special in ce priveste cercetarea aplicativa) nu neaga cele spuse mai sus, iar lipsurile de care e vorba asteapta sa fie completate cu ceva bun: oricum, nu există rea voinţă la FSP, si, repet, nu exista elefanti, si asta cred ca este esential.