Explorarea oportunităţilor de carieră - voluntariatul pentru studenţii de Stiinte Politice
Din experienta pe care o am de doi ani de zile ca şi coordonator al Biroului de Consiliere pentru Studenti al Facultăţii de Ştiinţe Politice am descoperit două lucruri: sunt unii studenţi care au nevoie de activităţi de voluntariat dar nu ştiu cum şi unde să înceapa aceste activităţi, iar alţii sunt implicati în foarte multe astfel de activitati, fiind chiar un model pentru ceilalţi, dar nu au o structură recunoscută oficial de facultate care ar putea integra aceste activităţi şi care le-ar mări credibilitatea acolo unde activează (e sensul grupului GVP Grupul pentru Voluntariat si Proiecte in formare, pe care il sustin calduros).
Atât pentru unii cât şi pentru alţii doresc să prezint pe scurt câteva teorii care arată modul în care se poate realiza o explorare ocupaţională eficientă şi relevantă prin activităţile de voluntariat în timpul facultăţii.
A explora oportunitatile de cariera din timpul facultatii face parte din educatia pentru cariera. „Educaţia pentru carieră se referă la achiziţionarea deprinderilor care‑l vor face pe individ capabil să ia acele decizii cu privire la carieră într‑o manieră satisfăcătoare pentru sine, să le poată pună în practică, să fie capabil să se auto‑evalueze şi să constate ”unde se află acum şi unde vrea să ajungă în viitor” (MIhai Jigău, 2001, apud Watts, 1993). Înainte de a apela la nişte surse de informare sau la un consiier de carieră e bine ca studenţii sa înceapă, deja din timpul facultăţii, să exploreze diferite activităţi de voluntariat în domeniile unde cred sau simt că doresc să lucreze după terminarea facultăţii. Pe lângă valoarea acestor activitaţi pentru creşterea experienţei si completarea CV-ului, ele sunt o sursă preţioasă de informaţii informale pentru viitor, şi vom vedea cum asta mai jos.
Pentru cei care nu au tip să citească articolele psihologului consilier de carieră John D. Krumboltz, o carte foarte utilă este tradusă în limba română: Norocul nu este un accident, Antet, 2005. Comentând foarte multe cazuri de găsire a unei ocupaţii şi schimarea sau fixarea carierei prin evenimente neplanificate, Krumboltz ne îndeamnă să compensăm indecizia pe care mulţi o avem cu şansele crescute de a întâlni oameni şi a ne crea o reţea de suport. Astfel, pe lângă experienţa indiscutabilă pe care o aduce, orice activitate de voluntariat este o şansă de a întâlni locul nostru de muncă potrivit: de multe ori, tocmai acolo unde nu ne aşteptam sau atunci când nu ne aşteptam.
Pe de altă parte, voluntariatul este momentul exersarii gândirii laterale: gândirea laterală (E. De Bono, 1970) este strategia prin care iniţiem cât mai multe alternative posibile, fără a stabili vreun plan clar, ci încercând tocmai această libertate a asocierii în gândire. Oricare ar fi decizia privind o viitoare carieră, ea se poate îmbogăţi practic prin contactul cu alte persective, alternative, cunoaşteri şi practici, iar acestea se iau cel mai bine în situaţii noi şi cu o abordare deschisă la asocieri de la care nu aşteptăm mare lucru: tocmai pentru a pătra toate alternativele posibile activate.
Voluntariatul permite eliminarea stereotipuriler de carieră si a miturilor de cariera. Pentru studenţii de la stiinte politice, un stereotip dominant valorizat este cel al diplomatului de carieră: peste jumătate din studentii de anul 1 doresc să devină diplomati de carieră, fără să îşi pună prea multe întrebări privind atât capacitatea lor de a profesa această ocupaţie cât şi abilităţile pe care ea le cere cu adevărat. Practica în ambasade este un mijloc de a răspunde la aceste întrebări.
O altă formă de explorare a mituriloe de carieră sunt discuţiile în grup, aşa cum am organizat în şedinţe de consiliere prin filme: se vizinează filme politice, despre viata politică, despre personaje sau evenimente controversate şi apoi se discută abilităţile pe care viitoarea carieră de lider politic le poate cere, stilul de viaţă, etc.
Orice activitate ne oferă încredere în noi înşine şi elimină convingerile disfuncţionale. Astăzi aceste convingeri privesc nu numai propriile abilităţi, dar şi lipsa de încredere în corelaţia dintre formarea academică şi găsirea unui loc de muncă stabil. O mare parte a stresului studentului de stiinte politice este cel legat de viitoarea sa carieră. Pe de o parte sunt pe de o parte foarte multe optiuni posibile, pe de altă parte destinaţiile profesionale nu sunt vizibile: integrarea in Uniunea Europeană aduce cu ea foarte multe posturi de functionari şi inalti functionari care insa, deşi există printre noi, nu sunt atât de vizibile şi instituţionalizate ca alte posturi traditionale. A lua contact cu oameni care deja lucrează ca funcţionari publici sau lideri politici este o cale de a elimina acest stres şi de a elimina o parte din convingerile disfuncţionale.
